Fiecare saptamana aduce un titlu care pare sa contrazica un alt titlu aparut anterior. Cafeaua este prezentata cand ca benefica, cand ca problematica. Un aliment este asociat cu anumite riscuri, pentru ca ulterior sa apara informatii care nuanteaza imaginea initiala. Impresia de haos vine uneori mai putin din cercetarea propriu-zisa si mai mult din felul in care rezultatele ajung la public.
Cateva intrebari simple, puse inainte de a crede un titlu, elimina majoritatea confuziilor. Niciuna nu cere pregatire stiintifica si toate se verifica in cinci minute. Se aplica la fel la nutritie, la sport sau la suplimente.
Cel mai clar exemplu recent e valul de articole despre molecule anti-imbatranire. Termeni precum NAD+ au ajuns in titluri entuziaste, desi cercetarea din spate e in mare parte facuta pe celule si pe animale. Distanta dintre un rezultat obtinut in laborator si o concluzie relevanta pentru oameni poate fi considerabila. Unele substante cercetate in laborator nu ajung sa fie confirmate ulterior in studii pe oameni.
Dimensiunea si durata studiului
Primul lucru de verificat e cati oameni au participat si cat a durat. Un studiu pe doisprezece voluntari, timp de trei saptamani, nu sustine nicio recomandare generala. Unul pe cateva mii de oameni, urmariti zece ani, e altceva. Diferenta de greutate dintre cele doua studii e uriasa.
Regimurile alimentare sufera cel mai mult de pe urma acestei probleme. Afirmatiile despre o dieta keto se bazeaza frecvent pe grupuri mici si pe perioade scurte, tocmai pentru ca studiile lungi pe alimentatie sunt greu de facut si foarte scumpe. Asta nu inseamna ca rezultatele sunt false, doar ca sunt preliminare. Un rezultat preliminar poate fi confirmat sau infirmat in egala masura. Istoria domeniului e plina de ambele situatii.
Cum se citeste rapid greutatea unui studiu:
| Participanti | Durata | Cat de serios se ia |
|---|---|---|
| sub 30 | saptamani | doar ca ipoteza |
| cateva sute | luni | indiciu util |
| mii | ani | baza pentru recomandari |
Soareci, oameni si distanta dintre ei
A doua verificare e cine a fost studiat. Multe rezultate spectaculoase vin din experimente pe celule in eprubeta sau pe rozatoare. Ambele sunt etape necesare in cercetare, dar niciuna nu spune ce se intampla intr-un om. Fiziologia difera suficient de mult incat rezultatul sa se inverseze uneori.
Entuziasmul din jurul unor practici de biohacking se sprijina adesea exact pe acest tip de date. Substanta prelungeste viata unor viermi sau soareci, iar afirmatia ajunge in discutie ca si cum ar fi valabila direct la oameni. Intre observatia initiala si o concluzie aplicabila oamenilor exista insa mai multe etape de cercetare. Tocmai de aceea, sursa si tipul studiului conteaza atunci cand este interpretata o afirmatie.
Cuvinte care semnaleaza un stadiu incipient al cercetarii:
- studiu pe celule sau in vitro
- model animal
- rezultate preliminare
- studiu pilot
- e nevoie de cercetari suplimentare
Titlurile din presa
Intre rezultatul unui studiu si titlul care ajunge la cititor exista de obicei doua sau trei straturi de simplificare. Fiecare strat scoate nuantele si intareste afirmatia, pentru ca asa se obtin cititori. Conditionalul dispare primul, apoi dispar si limitele studiului.
Un titlu care foloseste verbe precum „vindeca”, „previne” sau „garanteaza” merita privit cu atentie, mai ales atunci cand studiul prezentat are un design limitat. Cercetarea stiintifica foloseste adesea formulari mai prudente, precum „poate fi asociat”, „sugereaza” sau „ar putea indica”, deoarece rezultatele au limite si trebuie interpretate in context.
Verificarea dureaza doua minute. Se cauta numele studiului si se citeste rezumatul original, care e public in majoritatea cazurilor. Diferenta fata de titlul din presa e frecvent surprinzatoare. Uneori studiul spune chiar opusul titlului. Nu e o raritate.
Corelatie si cauzalitate
Distinctia asta explica singura o buna parte din titlurile contradictorii. Un studiu observational arata ca doua lucruri apar impreuna, nu ca unul il produce pe celalalt. Ambele pot fi produse de o a treia cauza, nementionata nicaieri.
Un exemplu poate fi asocierea dintre anumite obiceiuri alimentare si starea de sanatate. Persoanele care au un anumit comportament pot avea in acelasi timp diferente legate de venit, stil de viata, alimentatie, acces la servicii medicale sau nivel de activitate fizica. Separarea acestor factori necesita metode de cercetare si analize statistice adecvate.
Atunci cand este analizata relatia dintre doua fenomene, pot fi relevante mai multe intrebari:
- a fost doar observat sau s-a intervenit activ
- au existat grupuri comparate intre ele
- participantii au stiut in ce grup sunt
- s-au luat in calcul veniturile, varsta si alte diferente
- rezultatul s-a repetat si in alte studii
Cine a platit cercetarea
Finantarea nu invalideaza automat un rezultat, dar merita stiuta. Studiile platite de un producator gasesc rezultate favorabile produsului mai des decat cele independente, iar fenomenul e documentat in mai multe domenii. Diferenta nu vine neaparat din rea intentie, ci din felul in care se aleg intrebarile.
Informatia apare de obicei la finalul articolului stiintific, intr-o sectiune scurta despre conflicte de interese. Sectiunea aceea se citeste in zece secunde si lamureste mult. Merita cautata de fiecare data.
Semnalul de alarma nu e finantarea in sine, ci lipsa oricarei mentiuni despre ea. Cercetarea serioasa declara sursele, chiar si atunci cand sunt comerciale. Absenta acestei mentiuni spune mai mult decat prezenta unui sponsor. Orice publicatie serioasa o cere obligatoriu.
O filtrare care economiseste bani
Aplicate impreuna, aceste intrebari elimina cea mai mare parte din afirmatiile spectaculoase intalnite intr-o luna obisnuita. Ce ramane e de obicei plictisitor si deja cunoscut: somn, miscare, mancare simpla, fara excese. Nimic din ce ramane nu se poate vinde scump, ceea ce explica si de ce se scrie putin despre asta.
Aceeasi atentie poate fi utila si atunci cand sunt evaluate produse sau suplimente promovate pe baza unor rezultate preliminare. O concluzie obtinuta in laborator sau intr-un studiu restrans nu este echivalenta cu o dovada clara ca un produs va avea acelasi efect pentru toate persoanele.
Pentru deciziile care privesc sanatatea, verificarea personala completeaza discutia cu medicul, nu o inlocuieste. Un specialist vede contextul individual, tratamentele in curs si istoricul, adica exact ce nu poate cuprinde niciun studiu general, oricat de bine facut ar fi.
