Iodul din alimentație este folosit de glanda tiroidă pentru a produce hormonii care reglează metabolismul, temperatura corpului și dezvoltarea creierului. Organismul nu îl poate fabrica, așa că trebuie adus prin hrană, iar în multe țări, inclusiv în România, sarea iodată este principala sursă. Atât lipsa, cât și excesul de iod pot dezechilibra funcția tiroidei.
De ce are organismul nevoie de iod?
Organismul are nevoie de iod pentru că acesta este o componentă de bază a hormonilor tiroidieni. Fără suficient iod, tiroida nu poate produce cantitatea necesară de hormoni și încearcă să compenseze prin mărirea volumului, ceea ce duce la gușă. Pe termen lung, lipsa de iod poate favoriza hipotiroidia, cu oboseală, frig resimțit mai intens, piele uscată și încetinirea gândirii.
Iodul are un rol deosebit în sarcină și în primii ani de viață, când hormonii tiroidieni susțin dezvoltarea creierului copilului. Funcționarea tiroidei și dezechilibrele ei sunt explicate în articolul despre tiroidă și simptomele dezechilibrelor hormonale.
Ce alimente conțin iod?
Cele mai bogate surse naturale de iod sunt peștele de mare, fructele de mare și algele, urmate de lactate și ouă. Conținutul variază mult, în funcție de sol, de hrana animalelor și de felul în care este preparat alimentul, așa că tabelul de mai jos este doar orientativ.
| Aliment | Conținut de iod | Observații |
|---|---|---|
| Alge marine | Foarte mare și foarte variabil | Pot aduce mult peste necesar dintr-o singură porție |
| Pește de mare, fructe de mare | Mare | Cod, merluciu, creveți, scoici |
| Sare iodată | Mare, dacă sarea este păstrată corect | Sursa de bază în multe gospodării |
| Lapte, iaurt, brânzeturi | Moderat | Depinde de hrana animalelor |
| Ouă | Moderat | Iodul se află mai ales în gălbenuș |
| Legume, fructe, cereale | Scăzut | Depinde de conținutul de iod al solului |
Sarea de mare și sarea roz conțin suficient iod?
Sarea de mare, sarea roz sau sarea gemă nu conțin, de regulă, cantități semnificative de iod dacă nu au fost iodate. Mențiunea „sare iodată” de pe ambalaj este cea care arată că iodul a fost adăugat. Persoanele care au trecut la sorturi de sare neiodată și nu mănâncă pește de mare sau lactate pot ajunge, fără să își dea seama, la un aport scăzut.
Iodarea sării nu contrazice recomandarea de a mânca mai puțin sărat. Soluția este folosirea sării iodate în cantitate redusă, nu înlocuirea ei cu o sare fără iod, cu excepția situațiilor în care medicul recomandă altfel, de exemplu în unele boli ale tiroidei.
Cum se păstrează sarea iodată ca să nu piardă iodul?
Sarea iodată se păstrează într-un recipient închis, ferit de umezeală, de căldură și de lumină, pentru că iodul se pierde treptat în contact cu aerul și cu umiditatea.
- solnița se ține departe de aragaz și de chiuvetă;
- pachetele deschise se consumă într-un timp rezonabil, nu se păstrează ani de zile;
- data de expirare de pe ambalaj se respectă;
- o parte din sare se poate adăuga spre finalul gătirii, nu doar la început.
Cine are nevoie de mai multă atenție la aportul de iod?
Gravidele, femeile care alăptează și cele care plănuiesc o sarcină au nevoie de mai mult iod decât restul adulților, iar necesarul și eventuala suplimentare le stabilește medicul. Informațiile de aici nu înlocuiesc consultul medical. În aceeași discuție se abordează de obicei și alte substanțe importante, cum ar fi cele descrise în articolul despre acidul folic înainte și în timpul sarcinii.
Atenție mai mare cer și persoanele care urmează diete fără lactate și fără pește, copiii, precum și cei care au deja o boală a tiroidei, la care atât lipsa, cât și surplusul de iod pot agrava situația.
Poate fi dăunător prea mult iod?
Excesul de iod poate fi dăunător, deoarece poate declanșa atât o tiroidă hiperactivă, cât și una leneșă, mai ales la persoanele cu boli tiroidiene autoimune sau cu noduli. Riscul apare rar din alimentația obișnuită și mai des din consumul frecvent de alge, din suplimente luate fără recomandare sau din combinarea mai multor produse cu iod. Suplimentele cu iod și cele pe bază de alge se folosesc doar după discuția cu medicul.
Ce semne ale tiroidei cer consult medical?
O umflătură în partea din față a gâtului, oboseala persistentă, palpitațiile, tremurul mâinilor sau scăderea ori creșterea în greutate fără explicație sunt motive de consult la medicul de familie sau la endocrinolog. Pașii prin care se investighează glanda sunt descriși în articolul despre detectarea problemelor cu glanda tiroidă.
Consultul se face în aceeași zi dacă umflătura gâtului crește repede sau dacă apar dificultăți la înghițire ori răgușeală nouă. Se sună la 112 dacă apare lipsa de aer, durere sau apăsare în piept, bătăi foarte rapide sau neregulate ale inimii cu amețeală ori leșin, confuzie bruscă sau pierderea cunoștinței.
